Sau troleibuz … Sau tramvai … Sau autocar … Sau mai înţelegeţi şi voi doar n-oi sta să vă explic …
Prietenul şi colegul de blogosferă, Oigen, o scris azi articolu’ ăsta. Ei, el o scris din punct de vedere obiectiv. Eu nu o să fac la fel. Eu o să o spun direct: Primu’ venit, primu’ servit. Mi se pare cel mai corect. Adică tu dai 3,5 lei pe un bilet (că mai nou l-o şi scumpit) să stai în picioare pe când bătrânii stau pe scaun fără să dea un ban. Păi asta nu mi se pare prea corect.
Bine, că de mine nu prea e vorba că eu când mă urc în autobuz (amiaza), stau în picioare. Da’ dacă m-aş urca seara (când îs rupt) şi vine un bătrân (sau o bătrână) şi-mi cere să-i las locu’ o iau şi îl/o dau cu capu’ de toţi pereţii autobuzului.
În altă ordine de idei, veneam vineri cu autobuzul şi la o staţie s-a urcat o bătrânică foarte de treabă (ca ea, mai rar) şi o domnişoară, amabilă, dă să se ridice, la care bătrânica o prinde de mână şi îi spune să se aşeze la loc că ea stă în picioare.
Pensionarilor care îmi citiţi blogu’ (1 pe săptămână, şi ăla ajunge din greşeală pe blog, căutând porno pentru copii) citiţi şi luaţi aminte .
În ultima vreme am circulat destul de mult cu RATUC (autobuze şi troleibuze). De obicei nu prea călătoresc cu ele pentru că … îmi place să merg pe jos (să zicem).
Cea mai tare chestie e când un autobuz nimereşte o denivelare pe drum (groapă sau mai ştiu io ce) şi se zguduie. Dacă stai în picioare e foarte tare.
Aţi auzit de Tagada? M-am dat şi pe de aia. (Dacă nu ştiţi ce e , uitaţi-vă mai jos).
Din când în când mai folosesc şi eu mijlocu’ de transport în comun (pă româneşte, autobuz si troleibuz). Cel mai mult folosesc linia 30 (autobuz). Veci, autobuzele de pe linia asta îs pline. Ştii dracu’. Circulă cam din 5 în 5 minute (± 2 minute) da’ ele îs pline până la refuz.
Oricum, autobuzu-i plin de pensionari. Am ceva cu pensionarii din autobuze. Am mai spus-o şi o voi mai spune de oricâte ori voi avea ocazia.
(troll’u*: introducerea ai făcut-o, treci dracu’ la subiect că vreau să văd cum înoţi în autobuz)
Mda… Deci, cum ziceam, eram în autobuz. Lumea se călca în picioare, ce mai? Frumuseţile României.
Se urcă o babă la o staţie şi începe să “înoate” printre oameni să-şi găsească loc pe scaun. Mi-o venit să-i zic “Stai femeie, unde borât vrei să te mai duci? Nu vezi că de-abia stăm în picioare?”. Într-un final, după vreo încă 3 staţii (era aproape capăt de linie) de înotat o ajuns la mal (pe scaun). Mă gândeam să mă pun eu pe scaun, numa’ de-al dracu’ să nu stea ea jos.
*troll = Pe scurt, un troll este un provocator fără cauză, cineva care lansează o discuţie cu scopul de a recrea un conflict de idei. Uneori, conflictul devine amuzant pentru troll, dar aproape niciodată pentru participanţii inocenţi. (sursa)
.
