Au venit un grup de oameni şi-au zis că: “În 2012 vom muri cu toţii”. Toată lumea a fost de acord, chiar şi TU! Da, TU, cititorule crezi că în 2012 vei muri. Chiar dacă vei lăsa comentariu cu “fugi mă de-aici, vorbeşti prostii”, eu ştiu că aşa gândeşti.
NU VINE SFÂRŞITUL. Nu te stresa, n-o să mori.
Aşa era vorba şi cu acceleratorul de particule de anu’ trecut (de se căcau fetiţele de 12-13 ani pe ele că o să moară virgine). Ai murit? NU! Virginele alea au murit? NU! Păi nici în 2012 nu veţi muri.
De la ce o pornit acest articol? De la faptul că mă uitam pe imdb şi am văzut că “Paranormal activity 2″ apare în 2012, la care frate-mio:
“no, că nu apuc să-l văd”
eu : “de ce?”
el : “păi că o să mor până atunci”
Deci, în concluzie, nu o să mori în 2012 numa’ dacă ai norocu’ să te lovească un tren …
(Postu’ ăsta se adresează mai mult celor care mă cunosc personal.)
De obicei, cei de pe patu’ de moarte au “dreptul” la o ultimă dorinţă.
Eu nu sunt pe patul de moarte, însă dorinţa tot nu mi se va schimba… Vreau ca atunci când mor să nu fie nimeni supărat. Să nu plângeţi după mine. De ce? Pentru că nu vreau, pur şi simplu … E ultima dorinţă, sunteţi obligaţi să o respectaţi . Glumesc. Nu prea îmi va face plăcere (cred) să aud: “A fost un bărbat plin de viaţă, vesel, care încerca (deşi nu-i prea reuşea) să ne facă să râdem” etc. etc. Nu vreau să aud “A FOST”. Nu “am fost”. Încă “voi fi”, dacă voi nu mă veţi uita.
Apropo, sper că aveţi o minte bună, că dorinţa asta trebuie să o ţineţi minte vreo 80-90 de ani că nu mi-am planificat să mor prea curand .
Ştiu, e un articol cam dur, ca să zic aşa şi nu prea e genul meu, însă vreau neapărat să îmi spun şi eu părerea.
Ce e un sinucigaş? Un laş. Unul foarte mare.
Adică, noi toţi ne chinuim să trăim, muncim pe rupte ca să avem ce mânca (nu e vorba de cazul meu, pentru că eu nu muncesc, ci în general), iar ei scapă uşor prin sinucidere.
Păi stai puţin fratele meu că nu aşa merge treaba.
Dacă e să o luăm pe cale religioasă, nici aşa nu e bine să te sinucizi. Religia spune că sufletele sinucigaşilor vor ajunge în iad.
Deci, ajungem la întrebarea: De ce? De ce o comit unii? Că nu iese nimic bun din asta (pentru că scapi de greul de aici, însă dai de “un greu” mai greu în lumea cealaltă).
Da, spre surprinderea voastră, uneori mai prcatic şi acest sport … Dar să revenim.
Stăteam şi mă uitam la TV. Erau ştirile de la ora 19, pe ProTV.
Văd o ştire cu nişte oameni care au venit de la un parastas şi … Da’ mai bine vă uitaţi voi la ştire.
Uitaţi-vă de la min 1:26 la 1:34. Mi se pare cel mai aiurea lucru. Să îţi iei adio de la cineva şi acesta să moară după câteva ore. E ultimul salut înainte ca el să moară.
După ce moare cineva îţi dai seama câte lucruri nu aţi făcut împreună, câte lucruri nu aţi discutat împreună. De aceea, moartea e cel mai … urât lucru care se poate întâmpla oricui.
De aceea vă zic, trăiţi-vă viaţa la maxim, staţi mai mult cu prietenii şi cu familia pentru că nu se ştie niciodată, când va fi ultima ta zi în viaţă.
P.S. Aici nu vorbim şi de sinucidere. Ăsta e un alt capitol. Voi vorbi despre asta în câteva zile, că vroiam de ceva timp să scriu despre asta.
. Glumesc. Nu prea îmi va face plăcere (cred) să aud: “A fost un bărbat plin de viaţă, vesel, care încerca (deşi nu-i prea reuşea) să ne facă să râdem” etc. etc. Nu vreau să aud “A FOST”. Nu “am fost”. Încă “voi fi”, dacă voi nu mă veţi uita.
.
