Hmm. Postu’ ăsta trebuia să-l scriu io fain-frumos aseară da’ de puturos (a se înţelege “leneş”) ce am fost v-am dat numa’ o amărâtă de melodie.
Aşadar, veneam ieri cu autobuzul şi la o staţie (pe Memorandumului, pentru cunoscători) se urcă un nene. Vorbea la telefon. Da’ vorbea în aşa fel încât cred că auzeau şi ceilalţi conducători din trafic. Eh, eu nu m-am supărat … Măcar cu ocazia asta am aflat de ce nu-i bine să bei alcool când iei antibiotice şi am mai aflat că Miha (nici eu nu ştiu care) are o vişinată al dracu’ de bună.
Aşadar, dacă nu ai ceva interesant (interesant pentru toţi din autobuz) de zis la telefon, menţine volumu’ scăzut . Mă aştept ca pe viitor să aud şi ştirile de la ora 5 în felu’ ăsta.
Era ora 12 fără un sfert, aseară. Lumea aude o bubuitură, eu nu aud nimic . Pe messenger :
Bă, ai auzit bubuitura?
Ce bubuitură mă?
O bubuit ceva pe stradă.
Culmea e că vreo 3 persoane mi-au zis. Am crezut că s-au înţeles sau ceva … Da’ totuşi, mă iau şi mă duc… Şi când ajung acolo, plin de poliţie, ambulanţe, pompieri, tot tacâmu’ + mulţimea de gură-cască (printre care mă număram şi eu ).
Am făcut şi o poză cu bomba mea de telefon: (more…)
Aiurea iarna asta … Ninge, în reprize. Acum vreo 4-5 zile a nins … A doua zi a început să se topească zăpada. Noaptea următoare a îngheţat. Şi aşa a rămas vreo 3 zile, până ieri când a venit ploaia şi a “şters” tot.
Acum iar ninge. Şi peste câteva zile iar se va topi zăpada şi tot aşa.
Unde-s iernile de demult? Ierni în care ningea o dată în decembrie şi ţinea până în februarie.
Din când în când mai folosesc şi eu mijlocu’ de transport în comun (pă româneşte, autobuz si troleibuz). Cel mai mult folosesc linia 30 (autobuz). Veci, autobuzele de pe linia asta îs pline. Ştii dracu’. Circulă cam din 5 în 5 minute (± 2 minute) da’ ele îs pline până la refuz.
Oricum, autobuzu-i plin de pensionari. Am ceva cu pensionarii din autobuze. Am mai spus-o şi o voi mai spune de oricâte ori voi avea ocazia.
(troll’u*: introducerea ai făcut-o, treci dracu’ la subiect că vreau să văd cum înoţi în autobuz)
Mda… Deci, cum ziceam, eram în autobuz. Lumea se călca în picioare, ce mai? Frumuseţile României.
Se urcă o babă la o staţie şi începe să “înoate” printre oameni să-şi găsească loc pe scaun. Mi-o venit să-i zic “Stai femeie, unde borât vrei să te mai duci? Nu vezi că de-abia stăm în picioare?”. Într-un final, după vreo încă 3 staţii (era aproape capăt de linie) de înotat o ajuns la mal (pe scaun). Mă gândeam să mă pun eu pe scaun, numa’ de-al dracu’ să nu stea ea jos.
*troll = Pe scurt, un troll este un provocator fără cauză, cineva care lansează o discuţie cu scopul de a recrea un conflict de idei. Uneori, conflictul devine amuzant pentru troll, dar aproape niciodată pentru participanţii inocenţi. (sursa)
Ministerul Transporturilor a aprobat, azi, noul semn de circulaţi “Atenţie, urmează drum cu bicilişti periculoşi”.
Radu Berceanu, ministrul transporturilor a declarat: “Sper ca pe această cale, şoferii să se poată feri de unii biciclişti care sunt nervoşi că nu au loc pe stradă, iar pe trotuar sunt alungaţi de pietoni”.
Am surprins şi eu un semn din acesta în Cluj-Napoca. Când vedeţi semnul următor să vă uitaţi în stânga şi în dreapta după biciclişti.
Dacă în episodul pilot din acest serial (care sper să nu devină mai lung ca şi “The Young and The Restless”) de vină e posibil să fi fost furtuna care a lovit oraşul, în al 2-lea episod chiar nu avem niciun “motiv”. Poate doar nocturna de la stadionul CFR-ului, da’ nu prea cred, că au mai fost pornite toate, simultan şi nu a fost nicio problemă.
Adică, e ora doişpe’ jumate noaptea, eşti fată, aproximativ 20 de ani, singurică şi umbli pe străzile din Cluj-Napoca (ca totul să fie în regulă, eşti şi şefa unei companii şi ai o grămadă de bani la tine). Cum crezi că te-ai simţi? În al nouălea cer, nu? Yee, mă ia Bau-Bau, mă bagă în boschet şi mă “banguieşte”, nu?
Tocmai ce venisem şi eu de afară. Fusăşi cu câinele. Nu mi-e mie că vine cineva să îmi ia banii, că deh, câţi bani pot să am la mine când scot câinele . De abia dacă îmi iau cheile de la casă. Dar să revenim. Nu mi-e de bani. Mi-e de câine. Că e negru şi la cât e de zăpăcită s-a lua dracu’ şi s-a duce la Bau-Bau (că tot veni vorba de el) şi nu o văd când pleacă.
Din episodul următor…
E a 3-a seară în care se ia curentul în oraş. Deja cam devine un obicei, dar …
Nu rata al 3-lea episod din “În beznă”. Nici nu ştii ce pierzi .
De ceva timp s-a introdus şi pe la noi Eco-taxa (sau taxa verde). De la electrocasnice, electronice şi până la pungile de plastic nimic nu a scăpat taxat.
Da’ pe mine nu mă doare că dau 20 de bani pentru o pungă de plastic, pe mine mă doare unde se duc acei bani. Că de când s-a introdus taxa eu nu am văzut să se deschidă nici măcar o fabrică de reciclare, şi s-au strâns bani, foarte mulţi. Să facem un calcul simplu. Un hypermarket are, să zicem, 1000 de clienţi (că deh, e criză) într-o zi. Punem o medie de 2 pungi pe client. Un calcul simplu, de clasa a XII-a ne dă 1000*2= 2000 de pungi vândute într-o zi! Asta înseamnă 400 de lei, doar dintr-un hypermarket, într-o zi! Cu 6 hypermarketuri în Cluj (că de atâtea îmi aduc aminte) rezultă 2400 de lei/zi doar din eco-taxă (însă aici nu am pus magazinele mici şi eco-taxa din electronice/electrocasnice).
Dacă înmulţim cu câte zile de eco-taxă au trecut şi cu câte hypermarketuri sunt în România ne dă o sumă uriaşă.
Eh, iaca în sfârşit am făcut-o. Melomanu’ de la muzicartof şi fratele meu au fost de acord să mergem. Şi nu am mers oricum, ci cu bicicletele!
E frumos oraşul noaptea, însă e plin de cocalari. Chiar nu înţeleg. Toată lumea zice că e anti-cocalari însă dai de ei la fiecare colţ de stradă.
Apropo, dacă mai vrea să vină cineva încă o dată, sunt deschis la propuneri, numai să îmi ziceţi! Însă să vă hotărâţi înainte de a se termina vacanţa .
S-a stins lumina în cartierul Mărăşti din Cluj-Napoca (poate şi în alte cartiere). Cel mai probabil e din cauza furtunii care s-a abătut astăzi în Cluj-Napoca.
Apropo, ştiţi ce îmi place la PRO TV? Că au trimis-o pe don’şoara aia în mijlocu’ “lacului” care s-a format la sensul giratoriu din cartierul Zorilor (pentru cunoscători).
E frumos să ieşi pe la 2 jumate dimineaţa prin casa. Nu e cald de-ţi transpiră şi degtul mic de la picior.
Aproape toate luminile sunt stinse, e linişte. Cu excepţia cocalarului care a trecut şi care asculta puya – undeva în balcani cu volumul tare (e om simţit, nu l-a dat la maxim).
La ora asta parcă îţi vine să faci orice. Să uiţi de reguli. Simţi că parcă oraşul e al tău.
Parcă îmi vine să ies într-o dimineaţă, pe la 2-3 să mă plimb prin oraş. Sincer. Da’ aşa singur parcă mi-e groază . Mai vine cineva?
. Mă aştept ca pe viitor să aud şi ştirile de la ora 5 în felu’ ăsta.
. Pe messenger :
).
. De abia dacă îmi iau cheile de la casă. Dar să revenim. Nu mi-e de bani. Mi-e de câine. Că e negru şi la cât e de zăpăcită s-a lua dracu’ şi s-a duce la Bau-Bau (că tot veni vorba de el) şi nu o văd când pleacă.
.
.
