Dependenţa de jocuri

Ok , nu am nicio scuză “jenibilă” care să motiveze absenţa mea din acest week-end de pe blog şi de pe twitter.

De fapt, am o scuză mică. Dependenţa de un anumit joc. Nu ştiu ce m-a apucat. Am zis că dacă mă apuc de ceva pot să mă las. Aşa am făcut şi cu ţigările. Nu mi-a fost greu să mă las. De jocu’ ăsta pur şi simplu nu mă pot lăsa. Sunt ca şi cei care se joacă World of Warcraft.

Apropo, trecem peste faza foarte naşpa cu dependeţa şi trecem la una şi mai naşpa: Prostia din România. Ştiu, nu e ceva nou, da’ e … urât de tot.

Am văzut azi la ProTV (venisem de la şcoală şi aşa ajunsesem şi eu pe la TV) ştire: “Impact pe calea ferată”. Când văd ştirea: “O locomotivă s-a ciocnit de o garnitură”. Păi trebuie să fi idiot să păţeşti aşa ceva. Complet idiot. De fapt, urmăriţi ştirea: