Întrebarea e: Câte zile s-au chinuit să-l facă?

P.S. În câteva zile dă şi blogatu de el.

Foarte frumoasă melodia, puţin mai veche da’ nu se pune .

În legătură cu vlogu’ … Mi-a dat ţeapă telefonu’ că urla în gura mare “baterie descărcată” când am ieşit azi-dimineaţă din casă.

M-am abonat la canalu’ de vlogging al lui Ray William Johnson şi am ajuns la o întrebare. De ce românu nu face vlogging? Ar fi ceva frumos să aud în limba română.

Oare se uită lumea urât pe stradă dacă mă filmez şi vorbesc ? În România cam da, că nu prea îs aşa educaţi şi aşa de bine “modernizaţi” românii ca şi dincolo.

O să încerc şi eu mâine aşa ceva, ce ziceţi? :>

Altfel nu îmi explic de ce nu mă lasă să îmi activez wap-ul. Eu vreau să le dau banii da’ ei nu vor să-i primească.

După ce intru să-l activez zice să aştept mesajul de confirmare. Mesaj care nu mai vine.

Dacă încerc să intru pe ceva site îmi zice “Legătură nedispinobilă. Reîncercaţi”.

Bine măcar că or reuşit să îmi facă telefonul. Fuseşi sâmbătă să-l dau să mi-l facă. Nu mai citea cardu’. Acuma văd că-l citeşte. Da’ acolo în service or pus şi altă versiune de software Nokia. Nu mă supăr că văd că are mai multe aplicaţii .

Apropo, înaine să săriţi cu gura, am setările de internet luate de pe orange.ro .

Hmm. Postu’ ăsta trebuia să-l scriu io fain-frumos aseară da’ de puturos (a se înţelege “leneş”) ce am fost v-am dat numa’ o amărâtă de melodie.

Aşadar, veneam ieri cu autobuzul şi la o staţie (pe Memorandumului, pentru cunoscători) se urcă un nene. Vorbea la telefon. Da’ vorbea în aşa fel încât cred că auzeau şi ceilalţi conducători din trafic. Eh, eu nu m-am supărat … Măcar cu ocazia asta am aflat de ce nu-i bine să bei alcool când iei antibiotice şi am mai aflat că Miha (nici eu nu ştiu care) are o vişinată al dracu’ de bună.

Aşadar, dacă nu ai ceva interesant (interesant pentru toţi din autobuz) de zis la telefon, menţine volumu’ scăzut . Mă aştept ca pe viitor să aud şi ştirile de la ora 5 în felu’ ăsta.

DJ Sakin & Friends – Protect your mind (Braveheart).

Melodie perfectă… Aş asculta începutul la nesfârşit .

Parcă de la Adi am auzit de melodie ( link n-am cum să-i dau că n-are blog ).

Sau troleibuz … Sau tramvai … Sau autocar … Sau mai înţelegeţi şi voi doar n-oi sta să vă explic …

Prietenul şi colegul de blogosferă, Oigen, o scris azi articolu’ ăsta. Ei, el o scris din punct de vedere obiectiv. Eu nu o să fac la fel. Eu o să o spun direct: Primu’ venit, primu’ servit. Mi se pare cel mai corect. Adică tu dai 3,5 lei pe un bilet (că mai nou l-o şi scumpit) să stai în picioare pe când bătrânii stau pe scaun fără să dea un ban. Păi asta nu mi se pare prea corect.
Bine, că de mine nu prea e vorba că eu când mă urc în autobuz (amiaza), stau în picioare. Da’ dacă m-aş urca seara (când îs rupt) şi vine un bătrân (sau o bătrână) şi-mi cere să-i las locu’ o iau şi îl/o dau cu capu’ de toţi pereţii autobuzului.

În altă ordine de idei, veneam vineri cu autobuzul şi la o staţie s-a urcat o bătrânică foarte de treabă (ca ea, mai rar) şi o domnişoară, amabilă, dă să se ridice, la care bătrânica o prinde de mână şi îi spune să se aşeze la loc că ea stă în picioare.

Pensionarilor care îmi citiţi blogu’ (1 pe săptămână, şi ăla ajunge din greşeală pe blog, căutând porno pentru copii) citiţi şi luaţi aminte .

Acest clip poate fi vizionat şi pe tudy.info HITS, începând din această seară.

Se dă una bucată imagine

Rezultă faptu’ că decât să mă testaţi voi, mai bine mor prost, fără să aflu. A, şi mai şi plătesc nu ştiu cât (ca la ăştia) să aflu că de fapt voi nici nu ştiţi vorbi bine româneşte, da’ mă testaţi pe mine…

Respect pentru ai mei care m-au crescut de mic şi nu s-au plâns niciodată.

Respect pentru prietenii care mi-au fost alături la bine şi la greu.

Respect pentru voi, cititorii mei care intraţi în fiecare zi pe blog.

Respect pentru cei care comentează pe acest blog.

Respect pentru cei care nu se cred $m3k3ry.

Respect pentru veveriţa_bc , biotudor (subtitrări de calitate pentru LOST) , ploi78 şi zanduka (subtitrări de calitate pentru Grey’s Anatomy).

Pentru toţi cei care i-am enumerat mai sus, îmi scot pălăria şi ridic paharu’.

În altă ordine de idei, îmi bag ceva în ea răceală că nu vrea să mă lase în pace …